- corector
- CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.s.m. şi f. Persoană însărcinată cu citirea şi cu marcarea pe o corectură a greşelilor faţă de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. s.n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcţionării acestora. [acc. şi: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.Trimis de IoanSoleriu, 17.05.2004. Sursa: DEX '98CORÉCTOR s. (înv.) prot. (corector tipografic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecoréctor (persoană) s. m., pl. coréctoriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcorectór (aparat) s. n., pl. corectoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCORÉCT//OR corectorori m. Persoană care face corectura unui text. /<fr. corecteur, lat. correctorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCORECT//ÓR corectoroáre n. Dispozitiv pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, lat. correctorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCORÉCTOR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care face corectura la o carte, la o publicaţie etc. // s.n. Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcţionare al unui sistem tehnic. [cf. fr. correcteur].Trimis de LauraGellner, 22.04.2006. Sursa: DNCORÉCTOR1, -OÁRE s. m. f. cel care face corectura (1). (< fr. correcteur, lat. corrector)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCORECTÓR2, -OÁRE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcţionare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.