coordonativ

coordonatív adj. m., pl. coordonatívi; f. sg. coordonatívă, pl. coordonatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COORDONATÍV, -Ă adj. grup coordonativ = grup de cuvinte cu rol de părţi de propoziţie nepredicative, în relaţie de coordonare, nedependente sau dependente de un element regent, comun tuturor, ori regente faţă de un element subordonat tuturor. (< germ. koordinativ)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN