- convolutie
- CONVOLÚŢIE s. f. 1. întoarcere, răsucire. 2. (mat.) funcţie de compunere a două funcţii de repartiţie, care conduce la o nouă funcţie de repartiţie. (<fr. convolution)Trimis de raduborza, 09.03.2006. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
convolutie
Look at other dictionaries:
convoluţie — CONVOLÚŢIE, convoluţii, s.f. Întoarcere, răsucire. [var.: convoluţiúne s.f.] – Din fr. convolution. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 convolúţie s. f. (sil. ţi e), art. convolúţia (sil. ţi a), g. d. art. convolúţiei; … Dicționar Român
convoluţiune — CONVOLUŢIÚNE s.f. v. convoluţie. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 CONVOLUŢIÚNE s.f. v. convoluţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
