- convenienţă
- CONVENIÉNŢĂ, convenienţe, s.f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanţă. ♢ loc. adj. De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de convenienţă = căsătorie la care se ţine seama numai de interese materiale şi familiale. [pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.Trimis de romac, 24.02.2004. Sursa: DEX '98CONVENIÉNŢĂ s. (mai ales la pl.) uzanţă. (Trebuie să se supună convenienţăelor.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconveniénţă s. f. (sil. -ni-en-), g.-d. art. conveniénţei; pl. conveniénţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONVENIÉNŢ//Ă convenienţăe f. Regulă de purtare impusă într-o societate. ♢ Căsătorie de convenienţă căsătorie bazată pe interese materiale. [Sil. -ni-en-] /<it. convenienza, fr. convenanceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONVENIÉNŢĂ s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită societate. ♢ De convenienţă = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de formă. [pron. -ni-en-, gen. -ţei. / cf. it. convenienza, fr. convenance].Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DNCONVENIÉNŢĂ s. f. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanţă. o de convenienţă = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă. (< it. convenienza)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.