contramaistru

CONTRAMÁISTRU, contramaiştri, s.m. 1. Muncitor calificat care supraveghează şi dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofiţerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (după fr. contremaître).

Trimis de IoanSoleriu, 29.09.2008. Sursa: DEX '98



contramáistru s. m. → maistru

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Şef de atelier, muncitor şef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofiţer în marină; persoană care avea acest grad. [var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CONTRAMÁISTRU s. m. 1. şef de atelier, muncitor şef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofiţer în marină. (după fr. contremaître)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN