- contondent
- CONTONDÉNT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant.Trimis de IoanSoleriu, 09.03.2007. Sursa: DEX '98contondént adj. m., pl. contondénţi; f. sg. contondéntă, pl. contondénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONTONDÉNT, -Ă adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, cu care se poate lovi fără a tăia. [cf. fr. contodant].Trimis de LauraGellner, 15.04.2006. Sursa: DNCONTONDÉNT, -Ă adj. (despre obiecte) tare, care provoacă contuzii fără a tăia. (< fr. contondant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.