- considerat
- CONSIDERÁT adj. v. respectat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
considérât — 3 p.s. Impar. subj. considérer … French Morphology and Phonetics
considerat — con|si|de|rat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
ВОПЛОЩЕНИЕ — [греч. ἐνσάρκωσις, лат. incarnatio], ключевое событие истории спасения, состоящее в том, что предвечное Слово (Логос), Сын Божий, Второе Лицо Пресв. Троицы, восприняло человеческую природу. Вера в факт В. служит основанием христ. исповедания… … Православная энциклопедия
metropolă — METRÓPOLĂ, metropole, s.f. 1. Nume dat marilor oraşe ale lumii (de obicei capitale de state), 2. Oraş sau stat antic, considerat în raport cu coloniile sale. 3. Stat considerat în raport cu coloniile sale. [acc. şi: metropólă] – Din fr. métropole … Dicționar Român
favorit — FAVORÍT, Ă, favoriţi, te, adj., subst. I. adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. s.m. şi f. 1. Persoană iubită sau preţuită cu predilecţie de cineva. ♦ spec. Persoană care se bucură de protecţia … Dicționar Român
impietate — IMPIETÁTE, impietăţi, s.f. Lipsă de respect faţă de ceva considerat sfânt; p. gener. atitudine jignitoare, lipsită de respect faţă de cineva sau de ceva care merită întreaga consideraţie; sacrilegiu. [pr.: pi e ] – Din fr. impiété, lat. impietas … Dicționar Român
pelerinaj — PELERINÁJ, pelerinaje, s.n. Călătorie pe care credincioşii o fac într un loc considerat sfânt. ♦ Călătorie făcută într un loc renumit (din punct de vedere istoric sau cultural). ♦ p. gener. Călătorie, plimbare (în diverse locuri). ♦ Trecere… … Dicționar Român
totem — TOTÉM, totemuri, s.n. 1. Animal, plantă sau, rar, obiect considerat de unele triburi primitive ca strămoş şi protector al populaţiei respective şi venerat ca atare. 2. Imagine, reprezentată de obicei sculptural, a unui totem (1). [pl. şi: (m.)… … Dicționar Român
Philosophy — • Detailed article on the history of the love of wisdom Catholic Encyclopedia. Kevin Knight. 2006. Philosophy Philosophy † … Catholic encyclopedia
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român