- conlucrător
- CONLUCRĂTÓR, -OÁRE, conlucrători, -oare, s.m. şi f. (înv.) Colaborator. – Conlucra + suf: -ător.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CONLUCRĂTÓR s. v. colaborator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeconlucrătór s. m. (sil. -cră-), pl. conlucrătóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONLUCRĂT//ÓR conlucrătoróri m. înv. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care lucrează împreună considerate în raport una faţă de alta; colaborator. /a conlucra + suf. conlucrătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.