confareaţie

CONFAREÁŢIE, confareaţii, s.f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98



confareáţie s. f. (sil. -re-a-ţi-e), art. confareáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. confareáţiei; pl. confareáţii, art. confareáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONFAREÁŢIE s.f. Căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. [pron. -re-a-ţi-e, gen. -iei. / < lat. confarreatio, cf. fr. confarréation].

Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DN



CONFAREÁŢIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN