conductometru

CONDUCTOMÉTRU, conductometre, s.n. Dispozitiv folosit pentru determinarea conductivităţii soluţiilor. – Din fr. conductomètre.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98



conductométru s. n. (sil. -tru), art. conductométrul; pl. conductométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONDUCTOMÉTR//U conductometrue n. Aparat pentru măsurarea conductivităţii electrice a apei sau a unei soluţii. /<fr. conductometre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONDUCTOMÉTRU s.n. Dispozitiv pentru determinarea conductivităţii soluţiilor. [< fr. conductomètre].

Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DN



CONDUCTOMÉTRU s. n. aparat folosit în conductometrie. (< fr. conductimètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN