- condrăţel
- condrăţél, condrăţéi, s.m. (reg.) păduche; lindină.Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
condrăţel
Look at other dictionaries:
condur — CONDÚR, conduri, s.m. 1. (înv.) Pantof femeiesc cu toc înalt, împodobit adesea cu broderii. 2. Compus: (bot.) condurul doamnei = plantă ornamentală agăţătoare, cu flori mari, galbene roşcate şi cu un pinten drept; călţunaşi, conduraş (2)… … Dicționar Român
