compătimire

compătimire
COMPĂTIMÍRE, compătimiri, s.f. Acţiunea de a compătimi şi rezultatul ei; părere de rău, milă faţă de starea, de suferinţele cuiva. – v. compătimi.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COMPĂTIMÍRE s. milă, (livr.) compasiune, (fran-ţuzism înv.) comizeraţie. (Sentiment de compătimire pentru cineva.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

compătimíre s. f. → pătimire
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPĂTIMÍRE s.f. Acţiunea de a compătimi şi rezultatul ei; compasiune. [< compătimi].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • compasiune — COMPASIÚNE s.f. (livr.) Milă, compătimire. [pr.: si u ] – Din fr. compassion. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPASIÚNE s. v. compătimire, milă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  compasiúne s …   Dicționar Român

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • compătimitor — COMPĂTIMITÓR, OÁRE, compătimitori, oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire faţă de cineva. – Compătimi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înţe legător, mărinimos,… …   Dicționar Român

  • comizeraţie — COMIZERÁŢIE s.f. (Rar) Milă, compătimire. – Din fr. commisération. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMIZERÁŢIE s. v. compătimire, milă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  comizeráţie s. f. (sil. ţi e), art. comizeráţia… …   Dicționar Român

  • becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl …   Dicționar Român

  • deplânge — DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. tranz. A simţi milă, părere de rău faţă de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânséi, part, deplấns] – De4 + plânge (după fr. déplorer). Trimis de… …   Dicționar Român

  • jalnic — JÁLNIC, Ă, jalnici, ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ♢ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. nic. Trimis de claudia, 03.03.2002. Sursa: DEX 98  JÁLNIC adj. 1. v. sfâşietor.… …   Dicționar Român

  • milostenie — MILOSTÉNIE, milostenii, s.f. 1. Binefacere, pomană. ♦ spec. Danie făcută unei mănăstiri, unei biserici. 2. (înv.) Milă1 (1); altruism. – Din sl. milostinija, prin apropiere de cuvinte formate cu suf. enie. Trimis de LauraGellner, 31.05.2004.… …   Dicționar Român

  • milostivire — MILOSTIVÍRE, milostiviri, s.f. Faptul de a se milostivi. 1. Milă1, compătimire, îndurare; înduioşare, bunăvoinţă. 2. Binefacere, pomană, dar2. ♦ Calitatea de a fi darnic, generos; dărnicie, generozitate. – v. milostivi. Trimis de LauraGellner, 13 …   Dicționar Român

  • mizer — MÍZER, Ă, mizeri, e, adj., s.m. şi f. (livr.) 1. adj., s.m. şi f. (Om) care se află într o situaţie (materială) foarte proastă; (om) sărman, nenorocit. 2. adj. (Despre starea, mediul în care se află oamenii, despre obiecte etc.) Care denotă o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”