comenduire

COMENDUÍRE, comenduiri, s.f. Organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii şi a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o staţie de cale ferată etc. ♦ Local în care îşi are sediul un asemenea organ militar. – Din comendui (ieşit din uz "a comanda" < comendie < pol. komenda).

Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98



comenduíre s. f., g.-d. art. comenduírii; pl. comenduíri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COMENDUÍR//E comenduirei f. Organ militar care supraveghează păstrarea ordinii şi disciplinei într-o unitate militară, într-o localitate. [Sil. -du-i-] /v. a comendui (a comanda)

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX