combinatoriu

combinatoriu
combinatóriu adj. m., f. combinatórie, pl. m. şi f. combinatórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinaţii, care combină, care determină o combinaţie; combinator. ♢ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările şi combinările. [pron. -riu. / cf. fr. combinatoire].
Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • combinator — COMBINATÓR, OÁRE, combinatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care combină, care determină o combinaţie. 2. s.n. Aparat care poate realiza combinaţii de asociaţie între maşini, aparate şi instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”