- combinator
- COMBINATÓR, -OÁRE, combinatori, -oare, adj., s.n. 1. adj. Care combină, care determină o combinaţie. 2. s.n. Aparat care poate realiza combinaţii de asociaţie între maşini, aparate şi instrumente electrice. – Din rus. kombinator, fr. combinateur.Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98combinatór adj. m., pl. combinatóri; f. sg. şi pl. combinatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcombinatór s. n., pl. combinatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMBINAT//ÓR1 combinatoroáre n. Mecanism care combină circuitele şi realizează combinaţii de asociaţie tehnică. /<rus. kombinator, fr. combinateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMBINATÓR2 combinatori m. Persoană care se ocupă cu lucruri necinstite. /<rus. kombinatorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOMBINATÓR, -OÁRE adj. Combinatoriu. // s.n. Mecanism care combină circuitele unui motor, ale unui aparat etc. [pl. -oare. / cf. fr. combinateur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCOMBINATÓR s. n. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc. (Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.