- combinativ
- COMBINATÍV, -Ă, combinativi, -e, adj. De combinare (1). – Din engl. combinative.Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98combinatív adj. m., pl. combinatívi; f. sg. combinatívi; f. sg. combinatívă, pl. combinatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [cf. it. combinativo].Trimis de LauraGellner, 02.01.2005. Sursa: DNCOMBINATÍV, -Ă adj. cu caracter de combinare. (< engl. combinative).Trimis de raduborza, 04.09.2006. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.