colţişor

colţişor: COLŢIŞÓR, (1) colţişoare, s.n., (2) colţişori, s.m. 1. s.n. Diminutiv al lui colţ; colţuleţ. 2. s.m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roşietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). – Colţ + suf. -işor.

Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COLŢIŞÓR s. 1. colţuleţ. (Un colţişor liniştit.) 2. (prin Transilv.) strâmbuleţ. (colţişorul este un motiv de cusătură.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

colţişór (bot.) s. m., pl. colţişóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

colţişór (colţuleţ) s. n., pl. colţişoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLŢIŞÓR colţişori m. (diminutiv de la colţ) Plantă erbacee cu flori violete-alburii ori gălbui, dispuse în inflorescenţe umbeliforme. /colţ + suf. colţişorişor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

colţuleţ — COLŢULÉŢ, colţuleţe, s.n. Colţişor. – Colţ + suf. uleţ. Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COLŢULÉŢ s. v. colţişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime colţuléţ s. n., pl. colţuléţe … Dicționar Român
Тешкурень — Село Тешкурень рум. Teşcureni Страна МолдавияМолдавия … Википедия
colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… … Dicționar Român
strâmbuleţ — STRÂMBULÉŢ s. v. colţişor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias