- colţuleţ
- COLŢULÉŢ, colţuleţe, s.n. Colţişor. – Colţ + suf. -uleţ.Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COLŢULÉŢ s. v. colţişor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecolţuléţ s. n., pl. colţuléţeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.