colţuleţ

colţuleţ
COLŢULÉŢ, colţuleţe, s.n. Colţişor. – Colţ + suf. -uleţ.
Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COLŢULÉŢ s. v. colţişor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

colţuléţ s. n., pl. colţuléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • colţişor — COLŢIŞÓR, (1) colţişoare, s.n., (2) colţişori, s.m. 1. s.n. Diminutiv al lui colţ; colţuleţ. 2. s.m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roşietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”