colţuleţ

colţuleţ: COLŢULÉŢ, colţuleţe, s.n. Colţişor. – Colţ + suf. -uleţ.

Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COLŢULÉŢ s. v. colţişor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

colţuléţ s. n., pl. colţuléţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

colţişor — COLŢIŞÓR, (1) colţişoare, s.n., (2) colţişori, s.m. 1. s.n. Diminutiv al lui colţ; colţuleţ. 2. s.m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze alterne, cu flori albe sau roşietice, răspândită prin păduri umbroase (Dentaria bulbifera). –… … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts