- colontitlu
- COLONTÍTLU, colontitluri, s.n. Rând care se tipăreşte deasupra textului curent al fiecărei pagini de carte şi care cuprinde titlul lucrării sau al capitolului, numele autorului etc. – cf. fr. c o l o n n e - t i t r e.Trimis de hai, 29.06.2004. Sursa: DEX '98COLONTÍTLU s. (tipogr.) letrină.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecolontítlu s. n. → titluTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOLONTÍTLU colontitluri n. poligr. Titlu de coloană aşezat, de regulă, în partea de sus a unei pagini de text şi cules cu caractere mai mari, care cuprinde numele autorului şi denumirea materialului. /<fr. colonne-titreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOLONTÍTLU s. n. rând tipărit deasupra textului unei pagini, cu numele autorului cărţii, titlul capitolului etc. (după germ. Kolumnentitel)Trimis de raduborza, 09.09.2006. Sursa: MDNCOLONTÍTLU s.n. (Poligr.) Rând tipărit deasupra textului unei pagini care cuprinde numele autorului cărţii, titlul capitolului etc. [cf. germ. Kolumnentitel, fr. colonne-titre].Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.