- letrină
- LETRÍNĂ, letrine, s.f. (tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediţii bibliofile. – Din fr. lettrine.Trimis de LauraGellner, 20.05.2004. Sursa: DEX '98LETRÍNĂ s. v. colontitlu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeletrínă s. f., pl. letríneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficLETRÍN//Ă letrinăe f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrineTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXLETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Iniţială, de obicei ornamentală, de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].Trimis de LauraGellner, 04.10.2006. Sursa: DNLETRÍNĂ s. f. 1. iniţială (ornamentală) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.