- coliliu
- COLILÍU, -ÍE, colilii, s.f., adj. 1. s.f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subţiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescenţa un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful seminţelor cu peri lungi, albi şi pufoşi; năgară (Stipa). ♢ expr. Alb-colilie = (despre părul capului, p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut. 2. adj. Alb (ca colilia). [var.: (pop.) colíe s.f.] – cf. scr. k o v i l j e.Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98COLILÍU adj. v. alb.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecolilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. şi f. colilíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOLILÍ//U coliliue (coliliui) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ♢ Părul alb-coliliu părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. koviljeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.