- cochetărie
- COCHETĂRÍE, cochetării, s.f. Purtare, atitudine, mod de a se îmbraca (atrăgător) prin care o persoană caută să placă (altei persoane de sex opus). – Din fr. coquetterie.Trimis de the_catalin, 16.02.2004. Sursa: DEX '98cochetăríe s. f., art. cochetăría, g.-d. art. cochetăríei; pl. cochetăríi, art. cochetăríileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOCHETĂRÍ//E cochetăriei f. 1) Comportament cochet. 2) Dorinţa de a plăcea prin originalitatea exteriorului şi a comportării. [art. cochetăria; G.-D. cochetăriei; Sil. -ri-e] /<fr. coquetterieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOCHETĂRÍE s.f. Purtare inspirată de dorinţa de a plăcea unei persoane de sex opus. [gen. -iei. / cf. fr. coquetterie].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCOCHETĂRÍE s. f. purtare inspirată de dorinţa de a plăcea unei persoane de sex opus. (< fr. coquetterie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.