- cobâltoc
- cobâltóc1, cobâltóci, s.m. (reg.) cerşetor.Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DARcobâltóc2, cobâltoáce, s.n. (reg.) loc mlăştinos, mlaştină; lac.Trimis de blaurb, 17.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
cobâltoc
Look at other dictionaries:
cobărlău — cobărlắu ( ắi), s.m. – 1. Vagabond, nomad. – 2. Hoţ. Mag. koborló (Drăganu, Dacor., II, 900; DAR), de la kób(or)ol a hoinări . Aceleiaşi rădăcini îi aparţin cobăltoc, s.m. (Trans., cerşetor) şi cobărlui, vb. (Banat, a fura). Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
