- cobărlău
- cobărlắu (-ắi), s.m. – 1. Vagabond, nomad. – 2. Hoţ. Mag. koborló (Drăganu, Dacor., II, 900; DAR), de la kób(or)ol "a hoinări". Aceleiaşi rădăcini îi aparţin cobăltoc, s.m. (Trans., cerşetor) şi cobărlui, vb. (Banat, a fura).Trimis de blaurb, 09.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.