enervare — ENERVÁRE, enervări, s.f. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin nelinişte, nerăbdare, agitaţie, iritare, înfuriere. – v. enerva. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENERVÁRE s. 1. agasare,… … Dicționar Român
supărăciune — supărăciúne, supărăciúni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
tracasare — TRACASÁRE, tracasări, s.f. (livr.) Faptul de a tracasa. – v. tracasa. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
zădărâre — ZĂDĂRẤRE, zădărâri, s.f. Acţiunea de a zădărî şi rezultatul ei. [var.: zădăríre s.f.] – v. zădărî. Trimis de spall, 16.03.2002. Sursa: DEX 98 ZĂDĂRÂRE s. v. agasare, asmuţire, aţâţare, enervare, incitare, instigare, instiga ţie, iritare,… … Dicționar Român
şicană — ŞICÁNĂ, şicane, s.f. 1. Acţiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri şi cu pretenţii neîndreptăţite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe… … Dicționar Român