- coacăză
- COÁCĂZĂ, coacăze, s.f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobiţe roşii, cu gust acrişor, dispuse în ciorchini; pomuşoară. – cf. alb. k o k ë z ë.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98COÁCĂZĂ s. (bot.) (reg.) dârmoz, drimoc, răză-chie, ribizli, rozinchină, struguraşi (pl.), strugurei (pl.), strugure-spinos, (Bucov.) păltinele (pl.), (Mold. şi Bucov.) pomuşoară. (Mănâncă coacăzăe.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCOÁCĂZĂ s. v. coacăz-de-munte, merişor, smirdar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecoácăză s. f., g.-d. art. coácăzei; pl. coácăzeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCOÁCĂZ//Ă coacăzăe f. Fructul coacăzului. /cuv. autoht.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcoácăză (-ze), s.f. – 1. Fruct în formă de bobiţe roşii cu gust acrişor, pomuşoară. – 2. Varietate de coacăz. – 3. (Bucov.) Varietate de struguri. – 4. Afină. – 5. Dîrmoz (dârmoz), Viburnum Lantana. – Mr. coacăză. Varietatea de plante numită astfel indică faptul că numele le-a fost dat din pricina aspectului bobiţelor sale rotunde şi cărnoase, care au o anumită asemănare între ele. Este probabil, prin urmare, ca originea cuvîntului să fie lat. *coccum, pl. cocca, din al cărui rezultat *coacă s-a obţinut acest cuvînt, prin suf. -ză, ca în cinteză, pupăză, etc. (Densusianu, Bausteine, 474; Philippide, II, 707; Pascu, suf., 379; Iordan, Dift., 188; cf. Rosetti, II, 115). În general se preferă să se plece de la alb. kokjë "boabă", care este acelaşi cuvînt lat. (Densusianu, rom., XXXIII, 74; Meyer, 164; Schuchardt, ZRPh., XXVI, 322; DAR; REW 2009; Puşcariu, Lr., 265); dar această ipoteză este inutilă, căci o formă *kokëzë nu apare în alb. şi der. cu -ză este normală în rom., pentru a se forma dim., cf. căcărează, gălbează. – Der. coacăz, s.m. (arbustul care dă coacăze); cocăzar, s.m. (rododendron). Din rom. provin bg. kokazi "afină", mag. kokojza, kokolyza "coacăză", rut. gogodza.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.