- cnocauta
- CNOCAUTÁ, cnocautez, vb. I. tranz. A-şi învinge adversarul prin cnocaut. [pr.: -ca-u-] – Din cnocaut.Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98cnocautá vb. (sil. mf. cnoc-au-), ind. prez. 1 sg. cnocautéz, 3 sg. şi pl. cnocauteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCNOCAUTÁ vb. I. tr. A face pe cineva cnocaut. [< cnocaut + -a, cf. engl. knock-out].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCNOCAUTÁ vb. tr. a face cnocaut. (< cnocaut)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.