clor

CLOR s.n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant, toxic, cu proprietăţi decolorante şi dezinfectante, care are numeroase întrebuinţări în industrie. – Din fr. chlore.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



clor s. n.; simb. Cl

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înţepător, sufocant şi foarte toxic, folosit în industria chimică şi ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant şi dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN



CLOR¹ s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant. (< fr. chlore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CLOR²(O)- elem. "verde", "clor, clorură". (< fr. chlor/o/-, cf. gr. khloros)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN