clopoţi

clopoţi
CLOPOŢÍ, clopoţesc, vb. IV. intranz. (Rar) A trage clopotul (1); a suna din clopoţel (1). – Din clopot.
Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98

clopoţí vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. clopoţésc, imperf. 3 sg. clopoţeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. clopoţeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • clopot — CLÓPOT, clopote, s.n. 1. Obiect metalic în formă de pară, deschis în partea de jos şi prevăzut în interior cu o limbă mobilă, care, lovindu se de pereţii obiectului, produce sunete caracteristice. ♢ expr. (fam.) A trage clopotele = a) a curta o… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”