- clonţat
- CLONŢÁT, -Ă, clonţaţi, -te, adj. (Despre oameni) Cu dinţii mari şi rari; cu gura ascuţită (ca un clonţ). ♦ (Substantivat, f.) Cloanţă (1). – Din clonţ + suf. -at.Trimis de gall, 27.02.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
clonţat
Look at other dictionaries:
cloţ — CLOŢ, cloţuri, s.n. Spărtură, fragment dintr o cărămidă (mai ales de la demolări). – cf. germ. Klotz. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 cloţ s. n., pl. clóţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic cloţ1, clóţuri … Dicționar Român
