clironom

CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s.m. şi f. (înv.) Moştenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX '98



CLIRONÓM s. v. moştenitor, succesor, urmaş.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



clironóm s. m., pl. clironómi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLIRONÓM clironomi m. înv. Persoană care deţine o clironomie. /<ngr. klironómos

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



clironóm (clironómi), s.m. – Moştenitor. – Mr. clironom. ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s.f. (moştenitoare); clironomie, s.f. (moştenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moşteni). Sînt cuvinte înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER