- clironoamă
- clironoámă s. f., g.-d. art. clironoámei; pl. clironoámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
clironom — CLIRONÓM, OÁMĂ, clironomi, oame, s.m. şi f. (înv.) Moştenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos. Trimis de hai, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 CLIRONÓM s. v. moştenitor, succesor, urmaş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român