clamoare

clamoare
CLAMOÁRE s.f. (livr.) Strigăt de protest, de nemulţumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.
Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].
Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN

CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • clama — CLAMÁ, clamez, vb. I. intranz. (livr.) A se manifesta, a se exprima în termeni violenţi sau cu strigăte; a chema cu voce tare. – Din fr. clamer. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  clamá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”