clamoare

CLAMOÁRE s.f. (livr.) Strigăt de protest, de nemulţumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98



clamoáre s. f., g.-d. art. clamórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLAMOÁRE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].

Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN



CLAMOÁRE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN