clacaj

CLACÁJ, clacaje, s.n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98



CLACÁJ s. v. clacare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



clacáj s. n., pl. clacáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLACÁJ clacaje n. 1) Distensie a fibrelor musculare datorită unui efort fizic. 2) Boală a cailor manifestată prin umflarea tendoanelor, mai ales la picioarele din faţă. /<fr. claquage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLACÁJ s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui muşchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din faţă. [< fr. claquage].

Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN



CLACÁJ s. n. 1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui muşchi. 2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor. (< fr. claquage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN