- circumvoluţie
- CIRCUMVOLÚŢIE, circumvoluţii, s.f. 1. Fiecare dintre cutele (alungite şi sinuoase) de pe suprafaţa exterioară a creierului, mărginite de şanţuri 2. (Rar) Ocol circular sau în spirală în jurul unui punct sau al unui ax central. [var.: circumvoluţiúne s.f.] – Din fr. circonvolution.Trimis de hai, 18.05.2004. Sursa: DEX '98CIRCUMVOLÚŢIE s. (anat.) girus cerebral, (înv.) sân. (circumvoluţie a creierului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecircumvolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. circumvolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. circumvolúţiei; pl. circumvolúţii, art. circumvolúţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIRCUMVOLÚŢI//E circumvoluţiei f. 1) Cută sinuoasă a scoarţei cerebrale. 2) Rotire în jurul unui punct sau a unei axe. circumvoluţiea Pământului. [art. circumvoluţia; G.-D. circumvoluţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. circonvolutionTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCIRCUMVOLÚŢIE s.f. 1. Fiecare dintre cutele sinuoase care se găsesc pe suprafaţa creierului; girus. 2. (Rar) Rotire, învârtire. [gen. -iei, var. circumvoluţiune s.f. / < lat. circumvolutus – înfăşurat împrejur, cf. fr. circonvolution].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCIRCUMVOLÚŢIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite şi sinuoase de pe suprafaţa creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.