sân

SÂN, (1) sâni, s.m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s.n. 1. s.m. Fiecare dintre cele două mamele ale femeii; piept. 2. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două braţe şi care formează exteriorul bombat al pieptului; piept, torace. ♢ expr. A muri cu zilele-n sân = a muri înainte de vreme. 3. s.m. Parte a cămăşii sau a bluzei care acoperă pieptul; spaţiul dintre piept şi cămaşă sau bluză (în care se pot ţine lucruri ca într-o pungă). ♢ expr. A creşte (sau a încălzi, a ţine) şarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător. A-i trece (cuiva) un şarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă. A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ir (ironic).) a fi făţarnic, ipocrit. A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit. A-şi scuipa (sau, reg., a-şi stupi) în sân, gest prin care superstiţioşii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. ♦ p. anal. (reg.) Fundul plasei sau al năvodului, în formă de buzunar larg, în care se adună peştele. 4. s.n. Locul din corpul femeii unde se formează şi în care este purtat fătul; pântece. 5. s.n. Piept, inimă (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet. 6. s.n. fig. Parte interioară, parte centrală; interior, mijloc, centru, miez. Sânul pământului. 7. s.n. fig. (geogr.; înv.) Golf². [var.: (înv. şi reg.) sin s.m. şi n.] – lat. sinus.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SÂN s. 1. (anat.) mamelă, piept, ţâţă, (prin Olt., depr.) zătoare. (sân la femei.) 2. piept. (Strânge copilul la sân.) 3. inimă, suflet. (Cu frica în sân.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SÂN s. v. circumvoluţie, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiţă, mijloc, mitră, uter.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SÂN-GEROÁSĂ s. v. ruşuliţă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



sân (mamelă) s. m., pl. sâni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sân (piept al omului, al cămăşii, fundul năvodului, interior, golf) s. n., pl. sânuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÂN¹ sânuri n. 1) Partea din faţă a corpului omenesc situată între braţe; piept. ♢ A fi (sau a umbla) cu frica în sân a se teme mereu de ceva. 2) Spaţiu dintre piept şi cămaşa încinsă la brâu. ♢ A sta cu piatra în sân a aştepta momentul potrivit pentru a se răzbuna. A sta cu mâinile în sân a nu face nimic; a pierde timpul în zadar. 3) Loc unde se nasc (după o veche credinţă populară) sentimentele omului. 4) Mediu în care activează cineva sau din care îşi trage originea. În sânul naturii. /<lat. sinus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SÂN² sâni m. Fiecare dintre cele două organe de secreţie a laptelui la femei, dispus în partea de sus a corpului; piept; mamelă. ♢ A trăi ca la sânul mamei a huzuri de bine. /<lat. sinus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sîn (-nuri), s.n. – Piept, mamelă. – Mr., megl. sin, istr. sir. lat. sĭnus (Puşcariu 1591; REW 7950), cf. it., sp. seno, fr. sein, port. seio. Ţăranul poartă de obicei cămaşa deschisă şi încinsă la talie; astfel sînul cămăşii serveşte ca buzunar. De aici expresii ca a umple sînul "a face provizii".

Trimis de blaurb, 16.12.2008. Sursa: DER