- cipic
- CIPÍC, cipici, s.m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (înv.) Gheată (fină); pantof. [var.: (reg.) ciupíc s.m.] – Din bg. čepik.Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98cipíc s. m., pl. cipíciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCIPÍ//C cipicci m. mai ales la pl. 1) Obiect de încălţăminte fără tocuri, confecţionat din postav sau din lână. 2) Papuc de casă. /<bulg. ţepikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcipíc (cipíci), s.m. – Papuc. – var. ciupic, ţipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.