ciorsăi

ciorsăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. ciórsăie; imperf. 3 sg. ciorsăiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CIORSĂ//Í ciorsăiiésc tranz. reg. 1) A tăia greu cu o cioarsă. 2) (obiecte) A freca unul de altul. ♢ ciorsăi pereţii a umbla de colo până colo fără rost. [Sil. cior-să-i] /Din cioarsă

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ciorsăí (-ăésc, -ít), vb. – 1. A răzui, a curăţa cu raşpelul. – 2. A tăia, a ciopîrţi cu instrumente proaste. – var. giorsăi. sl. čirta, čersti "a tăia", cf. rut. čersati "a rade" (Cihac, II, 56; DAR). – Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s.f. (instrument tăios uzat şi nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s.n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s.f.; ciort, s.n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăţa de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi şi certa "a dojeni"; în felul aceste ne explicăm existenţa lui ciorti "a certa", pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort "diavol" (› ciort, s.m., diavol; ţigan). Ciortan, s.n. (os cu carne) este o confuzie între ciort "obiect tăiat" şi hartan. cf. cirtă.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER