- ciopocări
- ciopocărí vb. IV (reg.) a lucra ceva în curtea ţărănească (cu securea, cu grebla, cu furca etc.).Trimis de blaurb, 15.10.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
ciopoc — ciopóc, ciopócuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele ţăranului. Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DAR ciopóc ( oáre), s.n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se foloseşte mai… … Dicționar Român