- ciopoc
- ciopóc, ciopócuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele ţăranului.Trimis de blaurb, 11.04.2006. Sursa: DARciopóc (-oáre), s.n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se foloseşte mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-şi petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).Trimis de blaurb, 14.04.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.