- ciompleu
- ciompléu, ciompléuri, s.n. (reg.) 1. arbore rupt pe jumătate şi rămas cu rădăcina în pământ; cioaftă, ciung, ciolpan. 2. partea cozii unui animal din care creşte părul; trupină, butur; ciunt, cotor, tulei.Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.