ciolpan

CIOLPÁN, ciolpani, s.m. (pop.) Trunchi de arbore fără crengi (şi uscat), rămas în pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân. – et. nec.

Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX '98



ciolpán s. m., pl. ciolpáni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIOLPÁN ciolpani m. pop. 1) Trunchi de arbore uscat, rămas în pământ. 2) Arbore bătrân. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ciolpán (ciulpán), ciolpáni, s.m. (pop.) 1. trunchi de arbore fără crengi, uscat şi rămas la pământ; arbore rupt de vânt; arbore bătrân; cioată, ciung, ciompleu, ciomp. 2. picior, crac. 3. om mare şi diform.

Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR



ciolpán (ciolpáni), s.m. – Trunchi de copac; se spune mai ales despre partea de jos a copacului căzut, care rămîne cu rădăcina. – var. ciulpan, ciorpan. Probabil din sl. čerpŭ "aşchie, bucăţică de lemn." Din aceeaşi rădăcină derivă ciorpec, s.n. (scîndurică negeluită pentru acoperişuri), cf. Berneker 147 şi DAR.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER