- afinare
- AFINÁRE, afinări, s.f. Acţiunea de a afina; afinaj. 1. Proces de îndepărtare a impurităţiilor dintr-un metal sau dintr-un aliaj. ♦ Perioadă din procesul de eleborare a oţelului, în care se produce oxidarea elementelor însoţitoare şi se îndepărtează oxizii rezultaţi. 2. Operaţie de purificare a zahărului brut, premergătoare decolorării şi rafinării. 3. Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă pentru a se realiza omogenizarea acesteia. – v. afina.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AFINÁRE s. (ind., tehn.) afinaj. (afinare zahărului brut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeafináre s. f., g.-d. art. afinării; pl. afinăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAFINÁRE s.f. Acţiunea de a afina; afinaj. ♦ Operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea. ♦ Eliminarea completă a gazelor produse în topitura de sticlă. [< afina].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNAFINÁRE s. f. 1. acţiunea de a afina; afinaj. 2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea. (< afina)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.