cimotie

CIMÓTIE, cimotii s.f. (reg.) Rudă, neam. – Din magh. csemete, csimota.

Trimis de hai, 13.05.2004. Sursa: DEX '98



CIMÓTIE s. v. neam, rubedenie, rudă, rudenie.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cimótie s. f. (sil. -ti-e), art. cimótia (sil. -ti-a), g.-d. art. cimótiei; pl. cimótii, art. cimótiile (sil. -ti-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CIMÓTI//E cimotiei f. pop. Persoană înrudită prin alianţă cu altă persoană; membru al aceleiaşi familii; rudă; neam. ♢ Cu toată cimotiea cu toţi ai casei; cu toată familia. [art. cimotia; G.-D. cimotiei; Sil. -ti-e] /<ung. csimota

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cimótie (-íi), s.f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490).

Trimis de blaurb, 05.04.2007. Sursa: DER