afereză

afereză
AFERÉZĂ, afereze, s.f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. – Din fr. aphérèse, lat. aphaeresis.
Trimis de ana_zecheru, 23.08.2002. Sursa: DEX '98

aferéză s. f., g.-d. art. aferézei; pl. aferéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

AFERÉZ//Ă aferezăe f. Suprimare a unui sunet sau a unui grup de sunete la începutul unui cuvânt. /<fr. aphérese, lat. aphaeresis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

AFERÉZĂ s.f. 1. Fenomen lingvistic constând în suprimarea vocalei iniţiale a unui cuvânt. ♦ Poezie rebusistă formată din două părţi, prima definind un cuvânt-bază, din care, dacă suprimăm prima literă, obţinem un alt cuvânt, definit în a doua parte a poeziei. 2. Figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut. [< fr. aphérèse, cf. gr. aphairesis – îndepărtare, cădere].
Trimis de LauraGellner, 23.10.2004. Sursa: DN

AFERÉZĂ s. f. 1. suprimare a vocalei iniţiale, a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt. 2. poezie rebusistă din două părţi, prima definind un cuvânt-bază din care, suprimând prima literă, se obţine un alt cuvânt, definit în a doua parte. 3. figură retorică prin care se respinge ceea ce trebuie respins, enunţându-se ceea ce este demn de reţinut. (< fr. aphérèse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • afereza — afèreza ž DEFINICIJA 1. pravn. nasilno oduzimanje; otimanje, pljačka, otimačina 2. lingv. a. izostavljanje početnog glasa ili sloga u govoru [Antun Tuna; ovako vako] b. izostavljanje kratkoga vokala pred dugim vokalom u govoru [demokrácija… …   Hrvatski jezični portal

  • aferézã — s. f., g. d. art. aferézei; pl. aferéze …   Romanian orthography

  • afereza — ż IV, CMs. aferezazie, blm jęz. «zanik początkowej głoski lub grupy głosek w wyrazie» ‹gr.› …   Słownik języka polskiego

  • aferéza — e ž (ẹ̑) lingv. opuščanje začetnega glasu ali zloga v besedi …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • baligă — BÁLIGĂ, baligi, s.f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [var.: bálegă s.f.] – cf. scr. balega, alb. balge. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98  BÁLIGĂ s. v. băligar …   Dicționar Român

  • cel — CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. adj. dem. (antepus) (pop.) (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor). Ia în braţe cea… …   Dicționar Român

  • cela — CÉLA, CÉEA, ceia, celea. pron. dem., adj. dem. (postpus). 1. pron. dem. (pop.) (Indică o fiinţă sau un lucru mai depărtat, în spaţiu sau în timp, de subiectul vorbitor) Acela. ♢ expr. Toate cele(a) = totul, toate. Multe cele(a) = multe şi diverse …   Dicționar Român

  • cest — CEST1, cesturi, s.n. Mănuşă de piele, armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CEST2, CEÁSTĂ,… …   Dicționar Român

  • cesta — CÉSTA, CEÁSTA, ceştia, cestea, pron. dem. (înv. şi reg.) Acesta. [gen. dat. sg. cestuia, cesteia, gen. dat.pl. cestora] – Din acesta (prin afereză). Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÉSTA …   Dicționar Român

  • colea — COLEÁ adv. (pop.) 1. (Cu sens local) (Pe) aici (pe) aproape, în apropiere, alături. Stă colea. ♢ expr. Ici (şi) colea sau pe ici, (pe) colea = pe alocuri. De ici, (de) colea = de aici (şi) din altă parte, dintr un loc în altul. Colea şi colea =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”