- cest
- CEST1, cesturi, s.n. Mănuşă de piele, armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii din antichitate în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. – Din fr. ceste, lat. caestus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CEST2, CEÁSTĂ, ceşti, ceste, adj. dem. (înv. şi reg.) Acest. [gen.-dat. sg. cestui, cestei, gen.-dat. pl. cestor] – Din acest (prin afereză).Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CEST adj. v. acest.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecest adj. m. (antepus), g.-d. céstui, pl. ceşti; f. sg. ceástă, g.-d. céstei, pl. céste; g.-d. m. şi f. céstorTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcest s. n., pl. césturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCEST s.m. (Ant.) Mănuşă de piele armată cu plumb şi cu fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. ♦ (Rar) Pugilat. [pl. -turi. / < lat. caestus, cf. fr. ceste].Trimis de LauraGellner, 22.03.2006. Sursa: DNcést1, césturi, s.n. (înv.) una din bucăţile tăiate din prescură de preot.Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DARCEST1 s. n. (ant.) mănuşă de piele armată cu plumb sau fier, de care se serveau atleţii în luptele pugilistice. (< lat. caestus, fr. ceste)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCEST2(O)- elem. "curea, panglică". (< fr. cest/o/-, cf. gr. kestos, centură)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.