- chiteală
- CHITEÁLĂ1 s.f. (pop.) Chibzuială, judecată (dreaptă, cumpănită). – Chiti1 + suf. -eală.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CHITEÁLĂ2 s.f. (reg.) Ochire, ţintire; nimerire. – Chiti2 + suf. -eală.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98chiteálă (judecată, nimerire, găteala) s. f., g.-d. art. chitélii; pl. chitéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.