chischineu

chischinéu s.n. (reg.) cârpă, pânzătură; tistimel (testemel).

Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR



chischinéu (-éie), s.n. – Batistă, năframă. – var. chischinea, cheschenea. Mag. keszkenő (DAR; Gáldi, Dict., 114). În Trans.

Trimis de blaurb, 30.03.2007. Sursa: DER