chimion

chimion
CHIMIÓN s.m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate şi cu nori mici, albe-liliachii, ale cărei seminţe aromatice se întrebuinţează în medicină, în bucătărie şi la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraş. [pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CHIMIÓN s. (bot.; Carum carvi) chimen, (reg.) secară, secărea, secărică, secăriţă, tarhon, (Transilv.) molotru.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CHIMION-DE-ÁPĂ s. v. mărăraş.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CHIMION-DE-BÁLTĂ s. v. mărăraş.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

CHIMION-DE-CÂMPURI s. v. cernuşcă, negruşcă.
Trimis de siveco, 01.01.2008. Sursa: Sinonime

chimión s. m. (sil. -mi-on)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

chimión de ápă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

chimión de báltă s. m. + prep. + s. f. (sil. -mi-on)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CHIMIÓN m. 1) Plantă erbacee umbeliferă, având frunze penate şi flori mici, ale cărei seminţe aromatice se folosesc ca mirodenii şi în medicină. 2) Seminţele acestei plante; chimen. [Sil. -mi-on] /<turc. kimyon
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei seminţe aromatice se întrebuinţează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei seminţe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari şi mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) şi în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum şi în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).
Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • chimión — s. m. (sil. mi on) …   Romanian orthography

  • chimionnegru — CHIMION NÉGRU s. v. cernuşcă, negrilică. Trimis de siveco, 19.12.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • chimen — CHÍMEN s.m. (bot.) Chimion (1); p. restr. seminţele acestei plante. – Din ngr. kíminon. cf. bg. k i m e n. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHÍMEN s. v. chimion. Trimis de siveco, 1 …   Dicționar Român

  • mărăraş — MĂRĂRÁŞ s.m. 1. Diminutiv al lui mărar. 2. Plantă erbacee acvatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată şi cu flori albe, foarte asemănătoare cu mărarul; chimion de apă (sau de baltă) (Oenanthe aquatica). Mărar + suf. aş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • secărică — SECĂRÍCĂ s.f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. ică. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  secărícă (băutură) s …   Dicționar Român

  • Cumin — Geerah redirects here. For a unit of measurement, see girah. Not to be confused with curcumin. For Irish saints of this name, see Cumméne. Cumin Scientific classification …   Wikipedia

  • chili — Element de compunere savantă cu semnificaţia chil . [< fr. chyli , cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă]. Trimis de LauraGellner, 08.12.2004. Sursa: DN  CHILI s.n. Cuvânt de origine indiană sud americană, de circulaţie internaţională în… …   Dicționar Român

  • cimbru — CÍMBRU s.m. Plantă erbacee cu flori liliachii sau albe punctate cu roşu, cu frunze înguste şi ascuţite, aromate, folosite drept condiment (Satureja hortensis). – cf. gr. t h y m b r a. Trimis de viorelgrosu, 12.07.2006. Sursa: DEX 98  CÍMBRU s.… …   Dicționar Român

  • cimen — CIMÉN s.n. Lichid cu miros aromatic, care se găseşte în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din răşina coniferelor şi din unele petroluri. – Din fr. cymène. Trimis de viorelgrosu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cimén s. n., pl. ciméne… …   Dicționar Român

  • crochetă — CROCHÉTĂ, crochete, s.f. (Mai ales la pl.) Preparat culinar din aluat, griş, brânză, zarzavaturi etc. cu diferite ingrediente (chimion, caşcaval, mac etc.), în formă de bastonaşe sau de turtiţe prăjite în grăsime sau coapte. – Din fr. croquette.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”