chilipirgiu

chilipirgiu
CHILIPIRGÍU, chilipirgii, s.m. (peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CHILIPIRGÍU s. pleşcar, pomanagiu, (rar) pleşcaş. (Nu e decât un chilipirgiu neruşinat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

chilipirgíu s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CHILIPIRGÍ//U chilipirgiui m. Persoană care umblă după chilipiruri. /<turc. kelepirci
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • pleşcar — PLEŞCÁR, pleşcari, s.m. (fam.) Persoană care umblă după chilipiruri; chilipirgiu, pleşcaş (2). – Pleaşcă + suf. ar. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLEŞCÁR s. v. chilipirgiu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • chilipir — CHILIPÍR, chilipiruri, s.n. Afacere avantajoasă sau câştig neaşteptat. ♦ (concr.) Lucru foarte ieftin; marfă cumpărată la un preţ foarte avantajos. – Din tc. kelepir. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHILIPÍR s. 1. (pop. şi fam.)… …   Dicționar Român

  • chilipirgioaică — CHILIPIRGIOÁICĂ, chilipirgioaice, s.f. (peior.) Femeie care umblă după chilipiruri. – Chilipirgiu + suf. oaică. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHILIPIRGIOÁICĂ s. pomanagioaică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • peşchegiu — PEŞCHEGÍU, peşchegii, s.m. Funcţionar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului şi cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care aşteaptă să primească peşcheşuri (1), care este obişnuită să primească peşcheşuri;… …   Dicționar Român

  • pleşcaş — PLEŞCÁŞ, pleşcaşi, s.m. (Rar) 1. Jefuitor. 2. Pleşcar. – Pleaşcă + suf. aş. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLEŞCÁŞ s. v. chilipirgiu, jefuitor, pleşcar, pomanagiu, prădător. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • pomanagiu — POMANAGÍU, pomanagii, s.m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăieşte din pomana altora, care aşteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. agiu. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004.… …   Dicționar Român

  • pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”